• home
• in spatiu
• oceania
• mitologie
• personalitati
• calatorii
• top 10
• hobby
• filme
• desene
• concerte
• Interpretarea viselor
• Semnificatia viselor

Zalmoxis (sau Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) este considerat de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic

Zalmoxis (sau Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) este considerat de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creştinism, idee ce se află în opoziţie cu opinia conform căreia religia geţilor ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene.

„Grecii din Hellespont sau Herodot însuşi integraseră tot ce aflaseră despre Zalmoxis, despre doctrina şi cultul său într-un orizont spiritual de structură pitagoriciană. Or aceasta însemna că cultul zeului geto-dac comporta credinţa în imortalitatea sufletului şi anumite rituri de tip iniţiatic. Dincolo de raţionalismul şi evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor săi, se ghiceşte caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezită să dea amănunte (dacă -ceea ce nu e însă sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseseră cu adevărat): discreţia sa à propos de Mistere este bine cunoscută. Dar Herodot recunoaşte că el nu crede în istoria cu Zalmoxis sclav a lui Pitagora, şi că, dimpotrivă, el e convins de anterioritatea daimonului get, şi acest detaliu este important.” —Mircea Eliade-Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol II

Alţi istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene, al împărăţiei morţilor, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat si cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trăsnetelor şi fulgerelor.

Fresco of the Aleksandrovo kurgan. The right figure with the double axe is identified with Zalmoxis

Zalmoxis, un zeu-urs (Bärengott)

Alături de forma Zalmoxis (prezentă la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunoştea şi forma Zamolxis (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.). Eliade observă evidenţa faptului că una dintre forme derivă din metateza celeilalte.

Porphiros, explică varianta Zalmoxis prin cuvântul trac zalmos, „piele, blană” , ceea ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la naşterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un Bärengott (zeu-urs). Ipoteza este reluată de Ryhs Carpenter care îl aşează pe zeul get printre alţi "sleeping bears" ("urşi dormind" ).

A god of the Getae and Dacians, a people of Thrace near the Hellespont . Assuming a human form, he lived among humans but disappeared into the underworld for three years and returned in the fourth. He was said to have brought mystic lore regarding the immortality of the soul from Egypt and from Pythagoras, introducing this concept, together with the arts of civilization, to his people.Translation by A.D. Godley, Loeb Classical Library

Zeul htonic

Cealaltă etimologie interpretează numele plecând de la tema zamol, pentru care Matthäus Prätorius (1688) propusese sensul de pământ. În 1852, Cless îl compară pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pământului, Zameluks.

Abia Paul Kretschmer, în 1935, a elaborat demonstraţia lingvistică, discutând în paralel Zemelô (de pe inscripţiile funerare greco-frigiene din Asia Mică), tracul zemelen (pământ) şi Semele (zeiţa pământului, mama lui Dyonisus), termeni care derivă din tema protoindoeuropeană *g'hemel-, pământ, sol, aparţinând pământului (cf. şi avesticul zam, pământ, lituanianul žêmé, letonul zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, „pământ, ţară”).

Cu privire la credinţa geţilor în nemurire menţionată de Herodot, Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esenţială în înţelegerea cultului zalmoxian, anume că áthanatizein nu înseamnă "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor". Această "imortalizare", după termenul folosit de Eliade, "se dobândea prin intermediul unei iniţieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceşti şi eleniste".

Deşi ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informaţiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morţii (ocultare) şi reîntoarcerii pe pământ (epifanie). Iar, cât priveşte semnificaţia magică a singurului ritual transcris de către Herodot, sacrificiul, Eliade îl interpretează drept menit pentru a "reactualiza raporturile dintre geţi şi zeul lor, aşa cum fuseseră ele iniţial, când Zalmoxis se afla printre ei", constituind, astfel, o "repetiţie simbolică a întemeierii cultului", similară, doar din punct de vedere funcţional, cu reactualizarea Căii Crucii în creştinism.

Caracterul htonic al zeului a fost evidenţiat de anumiţi autori antici, precum şi de către mulţi savanţi moderni, care l-au pus pe acesta în relaţie, pe de o parte, cu Dionis şi Orfeu, şi, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică şamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere. sursa www.wikipedia.org