Ads by Google

OCEANIA - categorii

dobsonian telescope Dobsonian Telescope

Cat de mult putem privi in Spatiu? Telescoape, lunete. click aici


Universul Universul. Telescopul Hubble

Formarea Universului, expansiune. Telescopul Hubble. click aici


Sistemul SolarSistemul Solar. Planetele

Universul si Sistemul Solar. Video si imagini. click aici


Video Spatiu, Univers, Sistem Solar Planete Video prezentari

Mistere, ciudatenii, minuni ale spatiului. Descopera clipuri. click aici


Extraterestri Civilizatii extraterestre. OZN.

UFO. OZN. Extraterestri. click aici


Imagini, poze, wallpapers:

Descopera cele mai frumoase imagini si poze din Univers. click aici


Jocuri:

Sa ne distram cu o multime de jocuri. click aici


Director de link-uri:

Director de link-uri. Cele mai importante site-uri grupate pe categorii. click aici


Navigare rapida

Formarea si expansiunea Universului Galaxii Galaxia Calea Lactee Sistemul Solar Soarele Planeta Mercur Planeta Venus Planeta Pamant Planeta Marte Planeta Jupiter Planeta Saturn Planeta Uranus Planeta Neptun Planeta Ceres Planeta Pluton Centura de asteroizi Cometele Meteoriti Masurarea Distantelor Astronomice

* In cadrul site-ului, Oceania este termen general folosit pentru a denumi totalitatea marilor si oceanelor, impreuna cu fauna si vietuitoarele existente in acest mediu.

 

Planete Pitice: Pluton, statut, caracteristici fizice si chimice, orbita,


Pluton, întâlnită şi sub numele eronat de Pluto în limba română, este o planetă pitică din Sistemul Solar (şi este a doua planeta pitică, după mărime, după Eris).

 

Până de curând ea a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar în ordinea depărtării (şi a descoperirii sale) de la Soare şi a fost descoperită în 1929 de către astronomul american Clyde William Tombaugh.

 

(Atenţie, atât numele zeului, cât şi al planetei se scriu cu N final, nu doar în limba română; Pluto era un personaj de desene animate creat de Walt Disney, pentru că engleza acceptă numele în discuţie fără litera N)

 

Planete pitice: Planeta Pluton

 

Statutul de planetă pitică

De la descoperirea lui Pluton, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a noua planetă a Sistemului Solar. Pe 24 august 2006, în urma unei rezoluţii a Uniunii Astronomice Internaţionale în care a fost schimbată definiţia termenului de planetă, Pluton a primit statulul de planetă pitică, deoarece nu a curăţat spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale.


Caracteristici fizice şi chimice ale corpului ceresc Pluton Pluton se roteşte în jurul Soarelui în 247,8 ani pământeşti pe o orbită cu rază medie de 5,91 miliarde km (39,3 u.a.). Orbita planetei pitice este foarte excentrică (0,248), astfel încât uneori Pluton ajunge într-o poziţie mai apropiată de Soare decât Neptun, a opta planetă a Sistemului Solar. Pluton are orbita înclinată cu 17°12' faţă de planul eclipticii, care este un alt lucru ieşit din comun.

 

Diametrul acestei planete pitice este de 2390 km reprezentând doar 18,74% din cel al Terrei. Înclinarea planului de rotaţie al planetei este de 57°24', densitatea lui Pluton este 1800 kg/m3, iar perioada de rotaţie este de 6 zile 10 h, desfăşurându-se în sens invers celei a Pământului
Distanţa faţă de Soare
Maximă = 7,375 miliarde km (49,3 au)
Minimă = 4,425 miliarde km (29,58 au)
Viteza orbitală = 4,7 km/s
Perioada de rotaţie = 6,388 ani pământeşti
Volum = 0,7 % din volumul Pământului (1,1952 × 1022)
Masă = 0,2 % din masa Pământului
Gravitaţie = 0,07 g (0,69 m/ss)
Viteză de satelizare = 1,05 km/s
Albedo = 0,4
Principalul gaz atmosferic = CH4
Temperatura = -240 °C

 

 

Orbita Orbita lui Pluton este diferită de cele ale celorlalte planete. Este foarte înclinată deasupra planului ecliptic şi foarte excentrică (non-circulară). Excentricitatea constă în faptul că se intersectează cu orbita lui Neptun, făcând astfel ca Pluton să fie a opta cea mai îndepărtată planetă de la Soare.
 
Cea mai recentă apariţie a acestui fenomen a durat din 7 februarie 1979 până în 11 februarie 1999. Calcule matematice indică faptul că apariţia precedentă a acestui fenomen a durat 14 ani, din 11 iulie 1735 până în 15 septembrie 1749. Aceleaşi calcule arată că Pluton a fost a opta planetă de la Soare între 30 aprilie 1483 şi 23 iulie 1503, o durată aproximativ egală cu cea dintre 1979 şi 1999. Studii recente sugerează că fiecare trecere a lui Pluton în orbita lui Neptun durează cu aproximaţie între 13 şi 20 de ani, cu alternanaţă şi mici variaţii.

 

Pluton orbitează într-o rezonanţă orbitală de 3:2 cu Neptun. Când Neptun se apropie din spatele lui Pluton, gravitaţiile lor încep să le atragă încet, rezultând o interacţiune între poziţiile lor pe acelaşi fel de orbită, ce produce Punctele Troiene.

 

Pe măsură ce Pluton se apropie de periheliu, atinge distanţa maximă de la ecliptic datorită înclinaţiei sale de 17 grade. Astfel este mult deasupra sau dedesubtul planului orbitei planetei Neptun. În aceste condiţii Pluton şi Neptun nu se vor ciocni sau apropia la mai mult de 18 U.a. una de cealaltă. Începând cu anii 1990 alte obiecte trans-neptuniene (OTN) au fost descoperite şi o parte din ele au aceeaşi rezonanţă orbitală de 3:2 cu Neptun. Aceste OTN au fost numite „plutinice” după Pluton.

 

Spre deosebire de majoritatea planetelor, dar asemănător cu Uranus, Pluton se roteşte cu polii săi aproape în acelaşi plan al orbitei. Axa de rotaţie a lui Pluton este înclinată cu 122 grade. Când Pluton a fost descoperit, regiunea sa sudică polară relativ luminoasă a fost imaginea văzută de pe Pământ.

 

Pluton apărea din ce în ce mai vag pe masură ce unghiul nostru de privire trecea de la aproximativ perpendicular pe pol, în 1954, la aproximativ perpendicular pe ecuator, în 1973.

 

În perioada 1985-1990, Pământul a fost aliniat cu orbita lui Charon, astfel încât se putea vedea o eclipsă în fiecare zi pe Pluton. Acest lucru a dus la strângerea unor date importante, la apariţia hărţilor albedo (ce stabileau suprafaţa reflectorizantă) şi la determinarea cu acurateţe a dimensiunilor lui Pluton şi Charon, inclusiv a tuturor numerelor ce puteau fi astfel calculate.

 

Perioada de rotaţie a lui Pluton este de 6.387 de zile, la fel ca cea a satelitului său Charon.

 

Sateliti: Până azi, au fost identificaţi trei sateliţi ai planetei Pluton. Charon, prima dată menţionat în 1978, de către astronomul James Christy, şi alţi doi sateliţi Nix şi Hydra - desemnaţi iniţial prin numele de cod S/2005 P 1 şi S/2005 P 2, considerabil mai mici, descoperiţi în 2005.

 

Sistemul Pluton-Charon este notabil pentru că este singurul sistem planetă-lună din sistemul solar al cărui centru gravitaţional este deasupra suprafeţei planetei. Datorită diferenţei mici de masă şi dimensiuni dintre planetă şi satelitul acesteia poate fi considerat ca fiind o planetă dublă. Acest lucru i-a determinat pe unii astronomi să îl eticheteze ca fiind o planetă dublă (termen complicat de descoperirea ulterioară a încă doi sateliţi plutonieni).

 

Explorarea lui Pluton

Puţine lucruri se cunosc despre Pluton datorită distanţei mari dintre Pământ şi el şi datorită faptului că nicio sondă spaţială nu a vizitat Pluton încă.

 

Proba cu Voyager 1 intenţiona la început să viziteze Pluton, dar din cauza reducerilor de buget şi a lipsei de interes – înainte de descoperirea dimensiunilor şi atmosferei lui Pluton şi Charon – zborul a fost anulat pentru a facilita un alt zbor spre Titan, satelit al lui Saturn.

 

Prima sondă spaţială care va vizita Pluton va fi New Horizons de la NASA, o misiune condusă de Southwest Research Institute şi de Laboratorul de Fizică Aplicată John Hopkins.

 

Misiunea lansată pe 19 ianuarie 2006, a beneficiat de asistenţă gravitaţională de la Jupiter la 28 februarie 2007, şi va ajunge la Pluton în iulie 2015 sursa www.wikipedia.org



Telescopul

Cheap Dobsonian TelescopeA Dobsonian telescope is an alt-azimuth mounted newtonian telescope design popularized by the amateur astronomer John Dobson starting in the 1960s.

Dobson's telescopes featured a simplified mechanical design that was easy to manufacture from readily available components to create a large, portable, low-cost telescope.

The design is intended for visually observing "deep sky" objects, a requirement where the observer needs a large objective diameter (i.e. light-gathering power) combined with portability for travel to non-light polluted location. read more