• home
• in spatiu
• oceania
• mitologie
• personalitati
• calatorii
• top 10
• hobby
• filme
• desene
• concerte
• Interpretarea viselor
• Semnificatia viselor

Mitologia egipteană,credinţe şi mituri religioase pe teritoriul Egiptului Antic

Mitologia egipteană este un ansamblu de credinţe şi mituri religioase care s-au răspândit pe teritoriul Egiptului Antic până la apariţia creştinismului şi a islamului.

Răspândiţi de-a lungul Nilului, până la gurile de vărsare ale acestuia în Marea Mediterană, egiptenii antici nu au avut timp de mulţi ani o identitate naţională, fiecare aşezare având proprii zei şi propriile practici religioase.

Marile oraşe Heliopolis, Theba, Memphis şi Hermopolis aveau fiecare zeul lor suprem, iar în urma unor victorii militare, ele îşi impuneau zeii şi celorlalte aşezări omeneşti. Cu timpul însă, se uita că unii zei au fost preluaţi din altă parte.

Egiptenii antici venerau şi unele animale (mitologie), cum ar fi păsările (în special ibisul), pisicile, leii, taurii şi crocodilii. Aceste animale aveau propriile temple, alături de zeii cereşti şi ctonici (subpământeni), iar după moarte erau îmbălsămate şi mumificate.

Zeii. Credinţele timpurii se pot împărţi în cinci grupuri distincte:

• Eneada de la Heliopolis, a cărui zeu suprem era Atum - Ra
• Ogdoada de la Hermopolis, unde zeul suprem era Ra
• Triada Khnum-Satet-Anuket de la Elephantine, unde zeul suprem era Khnum
• Triada Amon-Mut-Khonsu de la Teba, unde zeul suprem era Amon
• Triada Ptah-Sekhmet-Nefertem de la Memphis, neobişnuită pentru că zeii nu erau înrudiţi înainte ca triada să fie formată; unde zeul suprem era Ptah

În întreaga istorie a Egiptului Antic, credinţele dominante ale oamenilor s-au contopit, s-au schimbat şi s-au impus în funcţie de puterea câştigată de liderii diferitelor grupuri.

Acest proces a continuat chiar şi după sfârşitul civilizaţiei egiptene antice. Ca un exemplu, în timpul Noului Regat, zeii Ra şi Amon s-au unit într-o singură divinitate, Amon-Ra.

Această "contopire" într-o singură divinitate poartă numele de sincretism religios. Sincretismul trebuie să fie deosebit de grupările simple de zei, numite uneori şi "familii", ca în cazul zeilor Amon, Mut şi Khonsu (Teba), care nu s-au unit. Peste timp, zeităţile au luat parte în multipe relaţii sincretice, de exemplu, Ra s-a unit cu Heru pentru a deveni Ra-Heruakhety.

Cu toate acestea, chiar dacă au luat parte la aceste relaţii sincretice divinităţile originale nu au fost complet absorbite în divinitatea combinată, deşi individualitatea celor care o formează a fost cu mult redusă. Relaţiile sincretice pot include şi mai mult de doi zei. De exemplu, Ptah, Sokar şi Wesir au devenit Ptah-Sokar-Wesir.

Zeiţele au urmat un model asemănător. De asemenea, important de ştiut este că uneori caracteristicile unei zeităţi sunt asociate cu cele ale altei zeităţi, fără să aibă loc un sincretism. De exemplu, asocierea zeiţei Hethert cu Aset.

Un aspect interesant al mitologiei egiptene este că zeităţile joacă uneori roluri de-a dreptul antagonice. Ca exemplu, leoaica Sekhmet a fost trimisă de Ra ca să îi devoreze pe oamenii care s-au revoltat împotriva zeului, iar mai târziu a devenit o îndârjită protectoare a regatului şi a vieţii. Chiar mai complexe sunt rolurile jucate de Seth.

Dacă îl judecăm după o perspectivă modernă, în special în legătură cu relaţiile acestuia cu Wesir, Seth este o sursă a răului, un zeu diabolic. Această părere este greşită deoarece Seth juca în acelaşi timp şi rolul de însoţitor şi apărător al lui Ra împotriva lui Apep, şarpele gigantic din lumea subterană. Fără Seth, Ra, lipsit de apărare, nu ar mai putea să îşi facă zilnicul drum în barca sa solară, deci lumea ar fi lipsită de lumina soarelui. sursa www.wikipedia.org