Mitologie nordică
Mitologie sumeriană
Mitologie vedică
Mitologie tibetană
Mitologie rusă
Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., ei au început să se deplaseze şi să ocupe alte ţinuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au avut loc între secolele al VIII-lea şi al III-lea î.Hr., celţii vor ocupa un imens teritoriu ce se întindea din Europa Occidentală până în Balcani.
El spune despre celţi că "zeul pe care îl cinstesc cel mai mult este Mercur. Statuile sale sunt cele mai numeroase. Ei văd în el pe inventatorul tuturor artelor; ei îl consideră drept călăuzitorul călătorilor pe drum, cel care poate cel mai mult să-i ajute să câştige banul şi să facă comerţ."
Pentru această descriere se crede că Cezar se refrea de fapt la zeul celtic Lug. După Mercur, conform consulului roman, galii îi venerau pe Apollo, Marte, Jupiter şi Minerva.
Cezar mai oferă o informaţie despre aceşti zei dezvăluind totodată de ce i-a asociat cu divinităţile romane: Apollo al galilor alungă bolile, la fel ca cel al romanilor, Minerva este protectoarea ştiinţelor, este zeiţa dibăciei, Jupiter guvernează cerurile, iar Marte influenţează luptele.
Autenticitatea şi valoarea acestei interpretatio romana a fost de multe ori pusă la îndoială, cu toate că, Cezar, pe atunci proconsul al Galiei Cisalpine, era bun cunoscător al credinţelor celtice. Surprinzător este faptul că Jupiter nu este considerat zeul suprem, probabil pentru că el îşi pierduse autoritatea pentru locuitorii oraşelor expzuse influenţei meditraneene.
Cu toate acestea, coloanele aflate mai ales între Rin, Moselle şi Saône, numite "Jupiter cu uriaşul", ridicate de nişte triburi germanice prelungesc simbolismul arhaic al zeului celest suprem sursa www.wikipedia.org
Zalmoxis (sau Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) este considerat de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creştinism, idee ce se află în opoziţie cu opinia conform căreia religia geţilor ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. mai multe informatii
Bendis (Béndis, Mendis) , zeiţă sud-tracică, probabil o zeiţă a căsătoriei care veghea asupra legăturilor matrimoniale. Numele ei este derivat din indo-europeanul *bhendh-, „legătură”. Pe reliefuri şi statuete mici, Bendis este reprezentată purtând veşminte trace şi cu un coif ascuţit (frigian). Adesea are o suliţă în mâna stângă şi o cupă sacrificială în mâna dreaptă. mai multe informatii