Formarea si expansiunea Universului Galaxii Galaxia Calea Lactee Sistemul Solar Soarele Planeta Mercur Planeta Venus Planeta Pamant Planeta Marte Planeta Jupiter Planeta Saturn Planeta Uranus Planeta Neptun Planeta Ceres Planeta Pluton Centura de asteroizi Cometele Meteoriti Masurarea Distantelor Astronomice
* In cadrul site-ului, Oceania este termen general folosit pentru a denumi totalitatea marilor si oceanelor, impreuna cu fauna si vietuitoarele existente in acest mediu.
Universul s-a format cu 13,73 miliarde de ani în urmă (plus/minus 120 milioane de ani), in urma unei explozii de proporţii numită Big Bang.
Universul este infinit în spaţiu şi se presupune că are un final în timp.
| Date probabile | |
|---|---|
Diametru vizibil |
96 (+/- 4) ·109Ani-lumină 96 (+/- 4) mrd. ani-lumină |
| Vârstă | 13,77·109 ani 13,77 mrd. ani |
| Masă | 8,5·1052–1053 kg |
| Număr de galaxii | 100 mrd. |
| Număr de particule | 4·1078–6·1079 |
| Număr de fotoni* | 1088 |
| Temperatură actuală | 2,725 K −270,425°C |
| Densitate medie | 10−27–5·10−27kg/m3 |
| Densitate critică | 9,7·10−26 kg/m3 |
| Constanta Hubble | ca. 71 (+/− 6) km/s·Mpc |
Astronomii cred că în prima fracţiune de secundă de după explozie, Universul s-a extins în proporţii de milioane de ori mai mari decât starea iniţială, iar în următoarea fracţiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se şi lăsând loc particulelor de materie să se formeze.
O populaţie de stele s-a format din gazul şi praful interstelar, apoi s-au contractat în a forma galaxiile. Această primă populaţie se numeşte Populaţia I şi a fost formată aproape în întregime din hidrogen şi heliu.
Stelele formate au evoluat creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni nucleare explodând şi formând supernovele.
Este poziţionat în afara atmosferei terestre, ceea ce îi conferă un avantaj semnificativ faţă de telescoapele de pe Pământ, imaginile nefiind perturbate de către turbulenţele atmosferice, iar telescopul putând capta informaţii şi în spectrul ultraviolet, lungimi de undă care în mod normal sunt puternic atenuate de către stratul de ozon al Pământului.
De la lansarea lui, în 1990, a devenit unul dintre cele mai importante instrumente din istoria astronomiei. Cu el, astronomii au făcut numeroase observaţii, care au dus la importante descoperiri în astrofizică. Camera fotografică cu câmp foarte larg de pe Hubble furnizează cele mai detaliate imagini în lumină vizibilă, realizate vreodată.
De la conceperea în 1946 şi până la lansarea lui, proiectul construirii unui telescop spaţial a fost întârziat de amânări repetate şi probleme de buget. Imediat după lansarea din 1990 s-a descoperit că oglinda lui principală suferea de o aberaţie de sfericitate, aberaţie care compromitea grav capacităţile telescopului.
Totuşi, după o misiune de întreţinere din 1993, telescopului i s-au redat calităţile preconizate în proiect, devenind un instrument vital atât pentru astronomie, cât şi pentru publicul larg.
Telescopul Spaţial Hubble (HST) face parte din programul NASA Great Observatories (în română Mari Observatoare Spaţiale), alături de Observatorul Compton pentru raze Gamma, Observatorul Chandra pentru raze X şi telescopul spaţial Spitzer.
Hubble este rezultatul unei colaborări între NASA şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA). sursa www.wikipedia.org
A Dobsonian telescope is an alt-azimuth mounted newtonian telescope design popularized by the amateur astronomer John Dobson starting in the 1960s.